Decebalus per scorilo de 2-1

Introducere
Eram decimaţi. Ştiţi cum se întâmplă când sunt sărbători d-astea creştine, când îi apucă închinatul de pahare chiar şi pe ăi mai neprihăniţi, apar tot felul de accidentări la ficat. D-aia, duminică, pe la 11.00, telegramele de convocare trimise de nea Hala (antrenorul Pătraru, pentru cei care abia au deschis acest blog) n-au strâns decât un portar, Decebal, un căpitan, Sorinel, un soldat, Soldatu, un debutant, Robert Nae, căruia prietenii îi spun Robert Nae, şi un atacant, Dragonu. Baicu era accidentat la gleznă, Pătraru era caz de targă la amigdale şi caz de cuţit la genunchi, iar Puşi, Petrică, Ţapu şi Sandi (trădătorilor!!!) indisponibili din motive diferite şi dubioase. În aceste condiţii, era nevoie de sacrificiu. De dăruire. De, să nu ne ferim de cuvinte mari!, eroism.
Continuarea când ajung acasă. Mi-au dat lacrimile când mi-am adus aminte de ce-am putut face duminică. Pur şi simplu, nu mai pot să continui. Mă scuzaţi.